Titlul este doar o trimitere.

Vremea naşpa de afară îmi chinuie neuronul, mă determină să gândesc mai mult decât vreau şi bine-nţeles că fără nici un rost. Fără nici un chef am şi intrat în birou, mai obosit decât am plecat ieri acasă, am pornit laptopul am descărcat pozele am aruncat o privire fugară nepăsătoare spre fotografii şi am decis că prioritate are o cafea neagră şi un playlist adecvat pentru ziua de azi. David Coverdale am decis că este cel mai potrivit pentru ziua de azi, o voce caldă, o personalitate muzicală deosebită, un artist.
Aseară cu greu am ajuns la Armonia pentru concertul lui Bănică dar evenimentul m-a dus cu gândul în urmă cu vre-o trei ani când l-am fotografiat pentru prima dată, atunci eram un pasionat de fotografie, un entuziast al fiecărui cadru reuşit, fiecare fotografie mă îndemna să mai fac una şi încă una şi încă una. Fiind faţă în faţă cu Ştefan mi-am dat seama ce mare lucru este pentru un artist să ştie să se vândă, să facă ceea ce îi place şi să primească bani pentru asta. Nu pot să zic că mor după el ca persoană dar este totuşi un artist complex, care de la muzică până la teatru şi film le-a facut pe toate şi le-a facut bine, deci din punctul acesta de vedere tipul este ok, poate un model pentru alţii care ar trebuii să i-a exemplu de ce înseamnă să fi cinstit cu cei care te plătesc pentru ceea ce faci. Din păcate pe la noi bântuie moda de a trage ţepe, de a-ţi bate joc de om, de a fii superficial şi ce este mai rău, să le faci pe toate astea şi să te culci seara mulţumit de tine.
Deci ce ssss-ă mai zic? Sssss-ă ne trăiască artiştii!

Oraşul ăsta a încăput de-a lungul anilor pe mâna a tot felul de oameni capabili sau mai putin capabili să-l conducă. Eu, un umil cetăţean nu am dreptul să judec pe nimeni, am cel mult dreptul constituţional să pun ştampila acolo unde îmi convine, să privesc cum se succed la conducere partide politice, politicieni, baroni locali etc. În acest sfârşit de săptămână Aradul a sărbătorit 90 de ani de administraţie românească în Arad, nu ştiu dacă asta e bine sau rău, sunt voci care plâng administraţia austro-ungară, pe cea comunistă şi aşa mai departe. Sunt puţini acei care se gândesc la oraşul acesta ca la o entitate complexă, compusă din oameni, clădiri, care convieţuiesc şi încearcă să-şi găsească o cale comună pe care să meargă mai departe să trăiască într-o simbioză perfectă. Şi aşa tot mânat de curiozitate şi googălind pe internet am găsit un blog al unui vechi prieten actualmente consilier local in Arad de unde am reţinut un citat:

"Dând şi fiind viaţa Aradului, comunitatea îşi lasă amprenta asupra lui. Vrând-nevrând, Aradul este modelat după chipul şi asemănarea noastră. El este imaginea noastră. A fiecăruia."

Claudiu Cristea

Sper pentru oraşul meu ca indiferent ce administraţie va fi la putere Aradul să rămână al arădenilor, oamenii să-l iubească, aşa cum se iubesc pe ei.

Duminica dimineata multa lume in parcare la Armonia. Motivul? Masini tunate (a se citi modificate) si fete frumoase care se flendurau pe linga ele (nu mi-am dat seama daca erau si ele "tunate" sau erau asa de la mama natura). Barbatii se invirteau in jurul lor indecisi ce sa admire mai mult, nurii femeiesti sau motoarele parca decupate din Need for Speed. Eu am avut privilegiul fotoreporterului care si-a permis si una si alta ba am mai si luat acasa cite ceva pe cardul aparatului.
Enjoy the party!

As fi vrut sa scriu despre altceva, sa pun alte poze dar evenimentele neplacute imi strica planurile. In loc sa pun fotografii facute ieri la sedinta de studio trebuie sa scriu despre incompetenta sistemului sanitar din Romania care din nou nu si-a facut datoria. Din pacate de data asta i-a cazut victima un bun coleg, un prieten, un om de caracter. Desii nu am avut placerea sa lucrez decit vreo doi ani cu el la ziarul pentru care fotografiez, a fost unul din cei mai buni colegi pe care i-am avut, a decis sa ramina la pensie sa se dedice familiei si mai ales nepoatei lui cu care isi dorea sa-si petreaca timpul. Din pacate nu s-a bucurat de pensie, obisnuinta de a venii in redactie, dragostea fata de fotoreportaj l-a facut sa ramina in redactie pina in urma cu citeva saptamini cind sanatatea l-a impiedecat sa mearga la un meci si am mers eu in locul lui. Ne-am intilnit, mi-a dat acreditarea si atunci l-am vazut ultima data pe Stefan.
Sa-i fie tarina usoara.

Cetatea Aradului care gazduieste Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Grozescu" si-a deschis si anul asta portile pentru pentru civilii dornici sa-si piarda citeva minute din timpul liber printre 2-3 transportoare blindate si citeva aruncatoare. Citeva eleve faceau impresie printre soldati iar un grup de pusti cu mutre de viitori luptatori Al-Qaida se chinuiau sa minuiasca un aruncator de 80 mm.
Initiativa armatei este una buna avind in vedere istoricul acestei cetati construita la sfirsitul anilor 1700 sub Maria Tereza si care este un important obiectiv istoric din Romania.