Nevoia de exprimare.
Este motivul pentru care unii oameni se refugiaza in arta. Fie ca este pictura, sculptura, muzica, fotografie, film sau orice alta forma de arta, omul se regaseste acolo, traieste intr-un univers propriu, experiente unice, de neuitat, si reuseste sa le transmita catre lumea exterioara.

In primii ani ai copilariei mele eram fascinat de pictura si desen. Nu trecea o zi in care sa nu desenez ceva, imi placea sa vad cum se combina culorile, cum se transpune pe hartie lumea mea. Apoi cu trecerea timpului am simtit nevoia de a face altceva, era o perioada de oprelisti, o perioada in care pe linga nevoia de exprimare a ideior artistice se facea tot mai mult simtita nevoia de libertate. Asa am devenit pe la 15 ani un adolescent rebel, o pacoste pentru parintii mei care incercau sa treaca peste perioada grea in care ne aflam. Am devenit un rebel fata de societatea construita de regimul din anii '80, un rebel care si-a regasit gindurile, sperantele, idealurile in muzica rock.
Toate astea au contribuit ca in 1984 un grup de cinci prieteni sa se uneasca sub aceleasi vise si sa formeze o trupa de rock. Eram pe atunci: Dan Domokos (voce), Luca Mihai (chitara), Bran Cosmin (tobe), Bubulici Dinu (bass) si eu chitara. Sincer nu stiam ce vrem, cu siguranta aveam visuri mari, am inceput sa cantam coveruri de la trupele celebre ale vremii.

Prima data am pasit pe scena Casei de Cultura a Municipiului, am cintat Paranoid (Black Sabbath), United(Judas Priest) iar Breakin' the Law nu am reusit sa o terminam deoarece intr-un mod foarte discret a trebuit sa parasim scena datorita "organului" care a atentionat organizatorii ca suntem elemente care nu concura cu ideile Partidului. A mai continuat o perioada cu coveruri Scorpions, Deep Purple etc. Dupa armata am mai ramas eu cu Dinu si Mihai. Am cautat oameni sa completam formula si am gasit un vocalist care ne-a placut. Lorincz "Coco" Cornel a preluat vocea si Racz Gyuri tobele. Se parea ca ne-am gasit formula potrivita, numele trupei a devenit Wild Fire.

Dupa un cover W.A.S.P. - I wanna be somebody am inceput sa muncim la piesele noastre, am inceput sa compunem si fiind imediat dupa revolutie asa cum era si normal in tara s-a dat liber la rock. Am participat pe la festivalurile care erau atunci, impreuna cu Things to Come am luat primele locuri la Posada Rock. Vremurile se schimbau tot mai mult, in Arad s-a infintat prin munca si ambitia lui Claudiu Cristea un club rock, Rock Only, locas devenit legenda unde se cinta seara de seara, berea si atmosfera fiind beton. A fost momentul cind Coco a parasit trupa in favoarea unei trupe pline de ambitie care venea din spate condusa de Flavius Balaj. A fost momentul in care partea de voce a preluat-o Adi Igrisan (ex RIFF, acum Cargo) alaturi de care am cintat si compus cele mai bune piese ale mele.

A venit apoi vremea ca eu sa plec din Wild Fire si sa ma alatur lui Flavius Balaj in proiectul lui: Blood & Pain. Alaturi era Coco cu care am mai cintat, Gigi Mihailescu (bass), Ciprian Balaj (tobe).

Am lucrat la primul EP, inregistrat in studioul celor din Pacifica. Ulterior am difuzat materialul pe la posturile de radio unde a fost auzit de Petre Magdin din partea caruia am primit o invitatie de a filma un clip la televiziune. A fost o perioada in care eram destul de aproape de visul meu, iar in 1993 cind m-am vazut pe sticla iar piesa Blood &Pain a devenit generic la emisiunea Intilnirea de la miezul noptii am stiut ca toata munca depusa nu a fost in zadar.

Dupa inca un an am decis sa parasesc definitiv aceasta cariera muzicala, practic abia inceputa. Am decis ca mai trebuie sa fac si altceva asa ca acum fotografiez si il incurajez pe fiul meu sa exerseze cit mai mult la chitara. Sper ca visul meu sa continue prin el si cind mai ma apuca nostalgia mai pun si eu mina pe chitara.


O parte din perioada in care am cintat este descoperita de poze, digitalul nu era la vremea aia asa ca daca un cititor poate sa imi trimita poze ramin dator cu o bere...